Sângerarea gingivală reprezintă, după caria dentară, cea mai des întâlnită afecțiune localizată la nivelul cavității orale, prevalența sa variind, în funcție de autori, între 60 și 90%. În ceea ce privește repartiția pe sexe, femeile sunt mai des afectate decât bărbații.

De asemenea, copiii sunt și ei mai expuși, din cauza efectuării unor tehnici de periaj incorect sau, în unele cazuri, din cauza neefectuării acestuia.

Deși adesea nu i se acordă importanță, sângerarea gingivală reprezintă primul simptom ce ar trebui să se constituie într-un veritabil semnal de alarmă în ceea ce privește probabilitatea dezvoltării unei afecțiuni gingivale sau parodontale.

Desigur, sângerarea de natură traumatică, survenită în urma unei accidentări, nu se încadrează în cele mai sus menționate, însă atunci când gingiile sângerează spontan, fără niciun motiv, este indicat să apelați la serviciile unui cabinet de medicină dentară.

Cauze

De cele mai multe ori, sângerarea gingivală este un simptom al unei afecțiuni numite gingivită simplă sau gingivită marginală cronică. Gingivita este o consecință a exacerbării speciilor patogene de bacterii din placa bacteriană, a distrugerii echilibrului de la acest nivel.

Factorii favorizanți ai gingivitei sunt de natură locală și generală, sistemică. Dintre factorii locali, cei mai des implicați sunt fumatul, igiena orală deficitară, existența unor aparate gnato-protetice incorect realizate sau vechi, a căror morfologie nu mai corespunde situației actuale, prezența cariilor netratate (ce vor reține alimente care vor fermenta, iritând astfel gingia). Alte cauze sunt existența tartrului, a unor obturații (plombe) debordante, care nu refac morfologia dintelui sau care intră în contact direct cu gingia, devenind astfel adevărate spine iritative pentru aceasta din urmă.

Un agent etiologic asociat societății contemporane este consumul exagerat de dulciuri și de mâncăruri de tip fast-food: zaharurile încurajează formarea plăcii bacteriene. Acizii produși de bacterii și toxinele erodează și inflamează gingiile.

De asemenea, un rol covârșitor în apariția unei gingivite îl constituie neefectuarea sau efectuarea unui periaj dentar incorect: un periaj intempestiv poate leza structurile gingivale. Existența unor alte afecțiuni sau stări fiziologice poate, de asemenea, să reprezinte un factor declanșator al gingivitei. Astfel, apare gingivita de sarcină, gingivita din diabet, gingivita HIV, gingivita indusă medicamentos, gingivita ce însoțește tulburările imunitare, gingivita de menopauză, gingivita din leucemii și lupus.

Manifestări

Gingia reprezintă un țesut fibros, bine vascularizat și ferm atașat de os, a cărei culoare, în mod normal, este roz-coral. În general, afecțiunile acesteia debutează prin prurit (senzație de mâncărime) și modificări de culoare (roșu aprins). Apoi apare sângerarea gingivală spontană sau provocată de stimuli mecanici (mâncare, periuță de dinți, limbă). Urmează apoi modificări de volum și de consistență, modificări de formă, care, alături de cele mai sus menționate, creează disconfort pacientului în cazul consumului de băuturi acidulate sau mâncăruri condimentate, prin apariția senzației de arsură. Alte manifestări specifice sunt halitoza (respirația urât mirositoare) și, mai rar, apariția unor mici puncte de puroi.

Este foarte important ca și în această fază pacientul să continue periajul dentar și măsurile suplimentare de igienă (apa de gură, ața dentară), deși la început poate apărea ideea că acestea, prin disconfortul creat, ar agrava boala. Întreruperea acestora poate duce la o dezvoltare rapidă a bacteriilor patogene din placa bacteriană, boala putând astfel evolua spre o parodontită, al cărei rezultat final este pierderea dinților de pe arcadă.

Tratamentul

Încă din start, trebuie menționat că gingivita este o boală tratabilă, reversibilă.

Îndepărtarea agenților etiologici sau controlul acestora este esențial: renunțarea la fumat, refacerea aparatelor protetice defectuoase, readaptarea sau refacerea obturațiilor (plombelor), îndepărtarea tartrului (pietrei).

Prevenirea instalării afecțiunii: efectuarea periajului de cel puțin 2 ori pe zi, dimineața și seara și după mesele principale, utilizarea aței dentare, folosirea apei de gură și, în unele cazuri, apelarea la periuțele interdentare, capabile să curețe și spațiile foarte mici dintre dinți. Este indicat să vă prezentați de cel puțin două ori pe an la medicul dentist pentru un control stomatologic de rutină, cu această ocazie medicul putând să decidă necesitatea unui detartraj și/sau periaj profesional.

Descoperirea afecțiunilor dentare într-un stadiu incipient constituie premiza realizării unui tratament de succes, al cărui rezultat final este menținerea dinților dumneavoastră pe arcadă un timp cât mai îndelungat. Pentru mai multe detalii și sfaturi, nu ezitați să ne contactați!