In general, orice extracţie dentară trebuie considerată si tratată ca o intervenţie chirurgicală, atât de către medicul dentist, cât şi de către pacient. Fiind o intervenţie chirurgicală, prezintă un anumit risc de complicaţie. In rândurile ce urmează vom prezenta principalele tipuri de complicaţii extracţionale, precum şi atitudinile terapeutice adecvate:

  1. durerea, tumefacţia, trismusul

se va indica o medicaţie antialgica/antiinflamatorie, precum şi comprese cu apă rece.

  1. hemoragia postextracţională

Clasificare:

a) după momentul producerii:

hemoragia imediată prelungită

hemoragia precoce (apare la câteva ore de la extracţie)

hemoragia tardivă (apare la câteva zile de la extracţie)

b) după felul vasului lezat:

hemoragie arterială (în jet)

hemoragie venoasă (continuă)

hemoragie capilară (în masă)

c) după cauză:

hemoragie de cauză locală

hemoragie de cauză generală

Atitudine terapeutică:

a) prevenţie:

evitarea extracţiilor traumatizante la pacienţii cu afecţiuni asociate;

sutura plăgii postextracţionale şi aplicarea unui pansament supraalveolar compresiv;

supraveghere pentru 30-60 de minute.

b) tratament local

se îndepărtează cheagurile, se irigă abundent alveola cu ser fiziologic;

se pot introduce în alveolă materiale hemostatice, dacă sunt disponibile;

suplimentarea suturii plăgii postextracţionale (dacă este necesar) şi reaplicarea unui pansament supraalveolar compresiv.

 

  1. echimoza şi hematomul

la pacienţii cu teren nefavorabil şi cu hematoame mai mari se poate recomanda instituirea antibioterapiei.

  1. complicaţii infecţioase:

Alveolita uscată

se poate produce frecvent în anestezia intraligamentară

tratament simptomatic (antialgic)

irigaţiile alveolei cu soluţii slab antiseptice

chiuretaj alveolar

aplicarea de conuri cu antibiotice şi anestezice locale

Alveolita umedă

tratament simptomatic (antialgic, antiinflamator)

chiuretaj alveolar

regularizarea marginilor osoase şi avivarea marginilor de gingivomucoasă

aplicarea în alveolă a conurilor cu antibiotice şi anestezice locale

antibioterapia nu se impune decât atunci când apar fenomene infecţioase generale (reacţie febrilă, etc.)

Infecţiile spaţiilor fasciale oro-maxilo-faciale

tratamentul este specific fiecărui spaţiu în parte.

  1. vindecarea întârziată

Factorii care influenţează vindecarea întârziată a plăgii postextracţionale sunt următorii:

a) Dehiscenţa plăgii

Pentru a limita riscul de dehiscenţă trebuie luate următoarele măsuri:

lamboul creat în vederea extracţiei chirurgicale trebuie să aibă un aport sanguin suficient ;

regularizarea atentă a osului înainte de sutură;

sutura cu un instrumentar adecvat şi o tehnică corespunzătoare ;

menţinerea firelor de sutură 7-10 zile postoperator, în cazul unei evoluţii favorabile, fără complicaţii.

b) Medicaţia

Medicaţia cronică specifică unor boli asociate:

citostaticele

anticoagulantele

glucocorticoizii

Administrarea postextracţională de antiinflamatoare steroidiene (cortizon, prednison, dexametazona).

c) Malnutriţia

Este cel mai important factor implicat în vindecarea întârziată, în special la persoanele în vârstă.

d) Radioterapia şi Chimioterapia

e) Vârsta

La pacienţii în vârstă vindecarea este deficitară, datorită depresiei imune specifice vârstei, malnutriţiei şi a bolilor generale asociate.

Pentru a se evita apariţia acestor complicaţii extracţionale trebuie în primul rând sa existe condiţii aseptice de realizare a intervenţiei, precum şi să se respecte de către pacient indicaţiile post –extracţionale. La sfârşitul intervenţiei medicul dentist va indica pacientului o serie de reguli, pe care acesta trebuie să le respecte cu stricteţe.

Postextracţional se recomandă:

menţinerea pansamentului supraalveolar timp de o oră;

dieta semilichidă, la temperatura camerei în ziua intervenţiei;

efectuarea masticaţiei alimentelor pe partea opusă plăgii postextracţionale;

evitarea clătirii gurii şi a consumului de băuturi carbo-gazoase în primele zile după extracţie;

utilizarea pentru igiena orală a unor soluţii/spray-uri antiseptice pe bază de clorhexidină, după 24 de ore de la extracţie;

reluarea periajului dentar începând de a doua zi, menajând zona plăgii postextracţionale;

antibioterapia de protecţie este necesară în cazurile:

alveolotomii laborioase, cu pierderi semnificative de substanţă osoasă

după extracţii multiple.

Pacientul va fi avertizat şi asupra fenomenelor inerente reacţiei inflamatorii postextracţionale:

durerea

edemul postoperator, care poate dura câteva zile

trismusul

echimoze ale mucoasei orale şi ale tegumentelor cervico-faciale.