1. LEZIUNI DENTARE

FRACTURA CORONARĂ A DINTELUI EXTRAS

  • se continuă extracţia resturilor radiculare.

FRACTURA RADICULARĂ A DINTELUI EXTRAS

  • accident frecvent care poate să apară chiar în cazul utilizării unei tehnici chirurgicale corecte;
  • finalizarea extracţiei cu separaţie radiculară şi/sau alveolotomie, în aceeaşi şedinţă sau ulterior.

FRACTURA CORONARĂ A DINTELUI VECIN

  • finalizarea îndepărtării dintelui de extras;
  • restaurarea dintelui vecin fracturat, de către medicul dentist .

LUXAŢIA DINTELUI VECIN

  • luxaţii cu mobilitate redusă: nu necesită un tratament specific (eventual monitorizarea vitalităţii pulpare de către medicul dentist);
  • luxaţie cu mobilitate mai mare / avulsie parţială: reducere în poziţie corectă şi imobilizare; este necesară monitorizarea vitalităţii pulpare, de către medicul dentist.
  • avulsii complete: se poate încerca replantarea imediată.

FRACTURA CORONARĂ A DINŢILOR ANTAGONIŞTI

  • finalizarea extracţiei dintelui de extras
  • restaurarea dintelui antagonist fracturat, de către medicul dentist

EXTRACŢIA UNUI ALT DINTE DECÂT A CELUI DE EXTRAS

  • se poate încerca replantarea imediată a dintelui extras accidental.

SMULGEREA SAU LEZAREA MUGURILOR DINŢILOR PERMANENŢI

  • dacă s-a lezat numai sacul folicular şi/sau mugurele dintelui permanent: se va practica sutura mucoasei supraiacente;
  • dacă s-a produs smulgerea mugurelui dentar subiacent: acesta se va reintroduce în alveolă şi se va practica sutura mucoasei supraiacente;
  • în ambele cazuri dacă apare supuraţie: extracţia mugurelui dintelui respectiv.

 

2. LEZIUNI ALE PĂRŢILOR MOI PERIMAXILARE

PLĂGI GINGIVALE LINIARE

  • excizia fragmentelor de mucoasă mici, devitale;
  • dacă lambourile sunt viabile: se practică sutura plăgii.

PLĂGI ÎNTINSE CU DECOLĂRI OSOASE IMPORTANTE

  • regularizarea marginilor osoase, excizia ţesuturilor moi devitale şi

repoziţionarea prin sutură a părţilor moi

o dacă nu este posibilă reacoperirea, vindecarea se obţine per secundam.

PLĂGI ALE MUCOASEI PALATINE

  • dacă se produce lezarea arterei palatine: ligatura vasului distal de plagă.

PLĂGI ALE LIMBII

  • pentru controlul hemoragiei este necesară sutura în masă a plăgii;
  • în cazul apariţiei hematoamelor disecante de limbă: transport de urgenţă în Secţie/Compartiment de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.

PLĂGI ALE PLANŞEULUI BUCAL

  • în cazul apariţiei hematoamelor disecante de planşeu: transport de urgenţă în Secţie/Compartiment de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.

3. LEZIUNI OSOASE

FRACTURA CORTICALEI ALVEOLARE

  • fragmentul osos nu este deperiostat: se repoziţionează fragmentul osos şi se suturează plaga.
  • fractură completă de proces alveolar cu fragmentul osos detaşat de periost: îndepărtarea fragmentului osos, regularizarea marginilor osoase şi sutura plăgii

FRACTURA TUBEROZITĂŢII MAXILARE

  • fragmentul osos rămâne ataşat de periost: se repoziţionează şi se suturează plaga
  • tuberozitate mobilă împreună cu dintele îndepărtat:
  1. dacă dintele şi ţesutul osos formează corp comun:
  • se poate incerca reataşarea tuberozităţii împreună cu dintele de extras
  • monitorizare timp de 6-8 săptămâni
  • extracţia prin alveolotomie a dintelui de extras

      2. dacă tuberozitatea maxilară este complet detaşată şi separată de periost:


  • se îndepărtează şi se închide defectul prin sutura mucoasei.

     3. dacă se constată prezenţa comunicării oro-sinusale, atitudinea terapeutică va fi specifică acestui accident.

FRACTURA MANDIBULEI

  • se finalizează extracţia dentară, dacă este posibil şi dacă această manevră nu măreşte decalajul între capetele osoase.
  • se practică imobilizarea provizorie de urgenţă a fracturii, dacă există condiţii tehnico-materiale şi condiţiile locale ale traumei o permit şi se transferă de urgenţă pacientul pentru tratament de specialitate în Secţie / Compartiment de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.
  1. ACCIDENTE SINUSALE

Constau în:

  • deschiderea sinusului maxilar după extracţia completă a dintelui
  • împingerea rădăcinilor sub mucoasa sinusală
  • comunicarea oro-sinusală cu împingerea rădăcinilor în plină cavitate sinusală.
  1. ÎMPINGEREA DINŢILOR ÎN SPAŢIILE PERIMAXILARE
  • se transferă pacientul pentru tratament de specialitate în Secţie / Compartiment de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.
  1. LEZIUNI NERVOASE
  • în general apar după extracţiile dinţilor arcadei inferioare, interesând nervii: alveolar inferior, mentonier, lingual;
  • tratamentul este nespecific neurotrofic, fiind recomandabil consultul interdisciplinar cu chirurgul Oro-Maxilo-Facial şi medicul neurolog.
    2
    . LUXAŢIA ATM
  • finalizarea extracţiei, dacă este posibil;
  • se poate încerca reducerea prin metode nechirurgicale a luxaţiei şi imobilizare provizorie; dacă reducerea nu este posibilă se transferă pacientul pentru tratament de specialitate în Secţie / Compartiment de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.

ALTE ACCIDENTE

Aspirarea unor fragmente dentare sau osoase

  • transferul pacientului în serviciile specializate de bronhologie.

Fracturarea unor instrumente

  • dacă porţiunea fracturată este vizibilă la examenul clinic se poate încerca îndepărtarea corpului străin;
  • dacă porţiunea fracturată nu este vizibilă la examenul clinic: transferul pacientului pentru tratament de specialitate în Secţie / Compartiment de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.