Incrustatiile sunt obturatii (plombe) turnate in laboratorul dentar. Cunoscute ca obturatii indirecte, reprezinta o metoda traditionala de restaurare a dintilor, dar care nu este chiar asa frecvent aplicata in cabinetele stomatologice in zilele noastre. Atunci cand suprafata de ocluzie a dintelui a suferit daune iar plomba obisnuita nu este adecvata, incrustatiile ofera posibilitatea de a completa zonele distruse ori de a repara o vatamare mai severa dintelui.
Inlay este o piesa de reconstructie, care poate reface 1-2 pereti ai unui dinte, unul lateral interdentar si unul ocluzal, este fabricat in laborator din materiale ce asigura aceeasi rezistenta cu tesutul dentar si aceeasi dilatare termica cu acesta, cu aceeasi culoare si aspect ca al dintelui pe care se aplica.
Un inlay dentar este mai mare decat o plomba obisnuita insa mai mic decat o coroana dentara. Este aplicat si cimentat in cavitatea curatata in prealabil. Este similar cu o plomba, insa este pozitionat intre cuspizi.
Onlayul reface, spre deosebire de inlay, si un perete lateral vestibular sau oral al dintelui acoperind astfel 2-3 maxim 4 din cei 5 pereti ai dintelui. Rezistenta mare face ca acesta sa fie ultima solutie inainte de coronare pentru un dinte vital.
Un onlay este mai mare decat un inlay si acopera mai multi cuspizi dentari, cunoscuta din acest motiv ca si sub denumirea de coroana partiala. In felul acesta, acopera mai mult din suprafata de ocluzie a dintelui, insa nu integral precum fac coroanele dentare.
Ele pot fi facute din metale nobile (Aur Platinat) ,ceramica sau compozit.
Pentru a obtine o incrustatie sunt necesare doua sedinte de tratament. In prima sedinta, medicul pregateste cavitatea si ia amprenta pe care o trimite in laborator. Tehnicianul toarna modelul primit si modeleaza incrustatia.
Incrustatiile reprezinta alternativa mai buna a obturatiilor de compozit sau amalgam deoarece au o serie de avantaje fata de restaurarile clasice:
-adaptare marginala superioara.
-refacerea perfecta a formei anatomice a dintelui prin modelarea in laborator.
-refacerea perfecta a punctelor de contact interdentar.
spre deosebire de obturatiile din amalgam si chiar cele metalice, nu coloreaza dintele.
-rezistenta la uzura superioara oricarui tip de obturatie.
-estetica deosebita in cazul incrustatiilor din ceramica.
-culoarea obtinuta nu se modifica, asa cum se intampla in cazul refacerii dintelui cu materiale compozite.
-in unele cazuri, incrustatia asigura protectia tesuturilor dentare ramase in urma indepartarii cariei.
-prin refacerea perfecta a conturului dintelui, incrustatia contribuie la intretinerea sanatatii gingiei.
-sacrificiul redus dentar, comparativ cu cel necesar pentru aplicarea unei plombe clasice din amalgam.
