Molarul de minte (molarul 3), fiind ultimul dinte care erupe pe arcada dentară, se confruntă adesea cu lipsa de spațiu, ceea ce duce la o frecvență ridicată a incluziei dentare (rămânerea dintelui în os) și a complicațiilor asociate.

Extracția molarului de minte, mai ales când acesta nu a erupt complet, este o procedură complexă realizată de medicul specialist în chirurgie oro-maxilo-facială. Gradul de dificultate al intervenției depinde direct de poziția dintelui și de relația sa cu structurile anatomice vecine.

Cum influențează poziția dintelui dificultatea extracției?

Unul dintre factorii principali care determină complexitatea extracției este angularea molarului de minte față de molarul vecin (molarul de 12 ani).

1. Poziția în plan sagital (înclinarea față-spate)

• Înclinat spre mezial (spre dintele din față): Este cea mai frecventă poziție și, de obicei, extracția este relativ ușoară.
• Poziție orizontală: Dintele este “culcat”. Extracția este dificilă și necesită secționarea dintelui.
• Poziție verticală: Deși pare normală, dacă dintele este blocat în os, extracția este dificilă.
• Înclinat spre distal (spre spate): Este considerată cea mai dificilă situație, necesitând o intervenție laborioasă.

2. Poziția în plan transversal (stânga-dreapta)

• Aliniat pe arcadă: Situația ideală.
• Deviat spre lingual (spre limbă) sau vestibular (spre obraz): Îngreunează accesul și vizibilitatea.

3. Relația cu ramul mandibular (osul maxilarului)

Spațiul disponibil între molarul 2 și ramul ascendent al mandibulei este crucial:

• Clasa I: Coroana este complet liberă (extracție mai ușoară).
• Clasa II: Jumătate din coroană este acoperită de os.
• Clasa III: Molarul este complet acoperit de ramul mandibular. Aceasta este situația cu gradul cel mai mare de dificultate.

4. Adâncimea incluziei

Cu cât molarul de minte este situat mai adânc în os față de planul de ocluzie (planul de mușcătură) al molarilor vecini, cu atât extracția este mai complexă.

Riscuri majore: Relația cu Nervul Alveolar Inferior

Un aspect critic în planificarea extracției este proximitatea rădăcinilor molarului de minte față de canalul mandibular, prin care trece pachetul vasculo-nervos alveolar inferior (responsabil de sensibilitatea buzei inferioare și a bărbiei).

Deși, teoretic, nervul trece pe sub vârful rădăcinilor, în realitate raporturile sunt foarte variabile. Uneori, rădăcinile pot “îmbrățișa” nervul sau nervul poate trece chiar printre rădăcini.

Rolul Radiografiei

Evaluarea corectă se face obligatoriu pe baza unei radiografii panoramice sau, pentru o precizie maximă, cu ajutorul unui radioviziograf sau a unui CT dentar. Aceste investigații permit medicului să vizualizeze exact poziția nervului și să evite lezarea acestuia.

Concluzie

Extracția molarului de minte inferior nu este o procedură standard, ci una care necesită o evaluare atentă și personalizată. Dacă vă confruntați cu dureri sau disconfort, este esențial să consultați un specialist.

Pentru a evita complicațiile ulterioare, vă recomandăm să citiți și despre accidentele extracției dentare.

Aveți nevoie de o evaluare? Echipa de chirurgie a DentalClinica vă stă la dispoziție. Contactați-ne pentru o programare!