Molarul de minte, ultimul dinte de pe arcada dentară și totodată ultimul dinte care erupe, are cea mai mare frecvență a accidentelor și complicațiilor legate de erupția sa, cu probabilitatea cea mai mare a rămânerii lui în incluzie. Acest lucru impune adesea necesitatea extracției acestui dinte. Extracția acestui dinte, mai ales în situațiile când nu este erupt complet, se face de către medicul specialist în chirurgie oro-maxilo-facială.

Printre cauzele rămânerii molarului de minte în incluzie se află și angularea axului său raportată la axul molarului de 12 ani.

În plan sagital, poziția acestui dinte poate fi:

• înclinat spre mezial – în acest caz extracția se face relativ ușor;
• orizontală – extracție dificilă;
• verticală – extracție dificilă;
• înclinat spre distal – extracție foarte dificila.

În plan transversal, se descriu următoarele situații:

• molar inclus aliniat pe arcadă chiar în spatele molarului de 12 ani;
• molar inclus deviat spre lingual sau spre vestibular.

În ceea ce privește relația cu ramul mandibular, se descriu următoarele situații:

• întreaga coroană este complet liberă față de marginea anterioară a ramului mandibular;
• jumătatea distală a coroanei este acoperită de marginea anterioară a ramului mandibular;
• coroană molarului inclus este total acoperită de ramul mandibular, ceea ce face extrem de dificilă extracția acestui dinte.

În ceea ce privește relația cu planul de ocluzie, profunzimea dintelui inclus raportată la planul ocluzal al molarului de 6 și 12 ani permite următoarea evaluare a dificultății de extracție:

• molarul de minte este la nivelul planului ocluzal al molarului doi (sau ușor sub acesta);
• fața ocluzală a molarului de minte este între planul ocluzal și linia verticală a molarului doi;
• fața ocluzală a molarului de minte este sub linia cervicală a molarului doi.

În general, morfologia rădăcinilor influențează dificultatea extracției prin lungimea și curbura lor (crește dificultatea de extracție).

Un alt factor de care trebuie ținut cont în extracția unui molar de minte inferior este relația acestuia cu canalul mandibular și implicit cu pachetul vasculo-nervos alveolar inferior.

Se consideră că nervul alveolar inferior, împreună cu pachetul vascular adiacent, trece pe sub apexul molarului de minte și la o oarecare distanță de acesta. În realitate, raportul dintre molarul de minte și pachetul vasculo-nervos alveolar inferior este extrem de variabil. În plus, de multe ori acesta nu e constituit dintr-un singur trunchi nervos, ci din mai multe fascicule independente. Evaluarea orientativă a raportului nerv-dinte se poate realiza pe baza radiografiei ortopantomogramă.

Urmărind imaginea sa pe radiografie, trebuie acordată o atenție deosebită în cazul în care una dintre rădăcini are un raport punctiform cu canalul mandibular sau în situații excepționale când nervul este situat între rădăcini sau poate chiar să traverseze blocul format din rădăcinile molarului, situație care face extracția acestui dinte imposibilă.