Una dintre cele mai temute consecințe ale bolii parodontale (parodontoza) este mobilitatea dentară. Când dinții încep să se miște, pacienții intră adesea în panică, gândindu-se la extracție. Totuși, există o soluție de salvare: imobilizarea dinților parodontotici.
Această procedură constituie un mijloc terapeutic esențial de echilibrare funcțională în cadrul tratamentului complex al parodontopatiilor.
Ce înseamnă imobilizarea dinților?
Imobilizarea (sau solidarizarea) presupune legarea dinților mobili de cei stabili vecini, formând un “bloc” comun. Astfel, forțele masticatorii se distribuie uniform pe toți dinții, reducând presiunea asupra celor afectați și permițând osului și ligamentelor să se vindece.
Se recomandă atunci când, după tratamentul parodontal (detartraj, chiuretaje), infecția a dispărut, dar dinții au rămas cu un grad de mobilitate din cauza pierderii osoase.
Cum se realizează? (Șinele de imobilizare)
Dispozitivele folosite se numesc șine de imobilizare. Ele trebuie să respecte câteva reguli stricte:
- Să fie rigide pentru a stabiliza dinții.
- Să fie fizionomice (să nu se vadă inestetic).
- Să permită o igienă corectă (să lase spațiile interdentare libere pentru ața dentară sau periuțele interdentare).
- Să nu irite gingia sau limba.
Tipuri de Imobilizare
În funcție de durata și scopul tratamentului, imobilizarea poate fi:
- Imobilizare Provizorie: Se face pentru o perioadă scurtă (săptămâni sau luni) pentru a ajuta vindecarea după o intervenție chirurgicală parodontală sau un traumatism.
- Imobilizare Definitivă (Permanentă): Se aplică în formele avansate de boală, unde suportul osos este redus ireversibil.
Metode de Imobilizare Definitivă
Există mai multe tehnici, de la cele realizate direct în cabinet, la cele complexe de laborator:
1. Imobilizarea cu bandă de fibră de sticlă și compozit
Este cea mai frecventă metodă modernă. Medicul aplică o bandă subțire, transparentă sau de culoarea dintelui, pe spatele dinților (partea linguală), pe care o fixează cu material compozit.
- Avantaje: Estetică excelentă (nu se vede), rapidă (o singură ședință), minim invazivă.
2. Imobilizarea prin lucrări protetice (Coroane)
În cazuri complexe, se pot realiza coroane dentare unite între ele (corp comun). Aceasta oferă cea mai mare stabilitate, dar presupune șlefuirea dinților.
3. Șinele metalice sau incrustațiile
Sunt metode mai vechi sau utilizate în cazuri specifice, implicând piese turnate în laborator care se cimentează pe dinți.
Limite și Concluzii
Este important de reținut: imobilizarea nu vindecă parodontoza! Ea este doar o etapă de susținere. Fără o igienă riguroasă și controale periodice la medicul parodontolog, boala va continua să evolueze.
Imobilizarea oferă confort la masticație și prelungește viața dinților pe arcadă, amânând momentul implantului sau al protezei.
Dacă simți că dinții tăi au început să se miște, nu aștepta! Programează o consultație pentru a vedea dacă imobilizarea este soluția potrivită pentru tine.