In prezent diagnosticul de cancer a devenit un diagnostic extrem de comun, mai mult de un sfert dintre pacientii care se adreseaza medicului dentist sunt pacienti diagnosticati cu cancer, in curs de tratament chimioterapic sau radioterapic. In cele ce urmeaza vom puncta cateva idei esentiale pentru un tratament adecvat unui pacient in curs de tratament pentru neoplasm, deoarece un bolnav de cancer nu este si nu trebuie sa fie si un pacient condamnat la lipsa unui tratament stomatologic.

Starea de sanatate a pacientilor oncologici este de obicei considerata a fi precara si de aceea exista impamantenita in randul medicilor dentisti aceasta frica de a trata stomatologic un bolnav de cancer. In realitate situatia nu este atat de severa, dar e adevarat ca trebuie sa existe o anumita precautie. Pacientii oncologici se afla de obicei in cursul unui tratament de specialitate- chimioterapic sau radioterapic. Asadar, pentru inceput medicul dentist trebuie sa stabileasca tipul de tratament de specialitate pe care il urmeaza pacientul. Medicul dentist trebuie sa cunoasca majoritatea efectelor adverse ale chimioterapiei sau ale radioterapiei asupra sistemului oro-dentar, in toate cazurile orice lipsa a informatiei poate fi completata de medicul oncolog, care trebuie contactat. De exemplu, orice tratament chimioterapic sau radioterapic prabuseste hematologic intregul organism:

chimioterapia actioneaza in special pe leucocite (WBC) si hemoglobina. Leucocitele sunt caracterizate de faptul ca numarul lor scade dramatic (uneori sub 4000 mm cub), cu alte cuvinte orice cale de aparare imunitara celulara este distrusa- in cazul acesta trebuie evitate extractiile si infectiile de cauza oro-dentara. De asemenea si hemoglobina scade considerabil, uneori sub 9-8 g/100 ml ceea ce contraindica orice manevra care poate cauza sangerare .

radioterapia actioneaza in special pe trombocite si hemoglobina. Trombocitele scad sub 150.000 /mm cub, ceea ce contraindica manevrele sangerande, deoarece hemostaza primara este afectata. Hemoglobina scade sub 9-8 g/100 ml, fiind de asemenea contraindicate manevrele care pot cauza sangerare.

 

Asadar, de obicei manevrele care cauzeaza sangerare (extractii,detartraj,decapusonari, etc) la pacientii oncologici nu trebuie realizate in absenta hemoleucogramei, iar aceasta trebuie sa prezinte leucocite cu valori intre 4000-8000 /mm cub, hemoglobina 10-11 g/100 ml, trombocite peste 150.000 /mm cub. Extractiile implica si asigurarea faptului ca pacientul nu urmeaza un tratament cu bifosfonati (ZOMETA, BONEFOS, ACLASTA, FOSAMAX, ACTONEL, DIDRONEL), in acest caz contraindicandu-se manevra chirurgicala datorita riscului de osteonecroza si osteomielita.

 

In general la pacientii oncologici se poate realiza orice tratament stomatologic, fara riscuri, daca pacientul este stabil hemodinamic, nu ia tratament cu bifosfonati, nu face tratament radioterapic in zona cefalica. In cazul ultimelor doua secvente ale tratamentului oncologic respectiv tratamentul cu bifosfonati si radioterapie in zona cefalica se poate realiza tratamentul de urgenta constand drenajul endodontic, incizie si spalaturi.

 

In cazul tratamentului cu bifosfonati si extractia dentara este inevitabila (dinte cu grad de implantare mica sau accidente in zona orala) se poate realiza o analiza de sange numita β- CTX (β-crosslaps), care masoara gradul de mineralizare osoasa si se poate aprecia astfel riscul unei osteonecroze/osteomielite. Deoarece acest indice este si el relativ, orice extractie non-necesara se amana pana la 8-12 luni de la oprirea tratamentului cu bifosfonati.

 

In cazul tratamentului radioterapic in zona oro-cefalica se contraindica extractiile pana la 1-1,5 an de la oprirea tratamentului radioterapic.