Ce sunt traumatismele dento-alveolare?
Din nefericire traumatismele dento-alveolare sunt des intalnite in sfera stomatologica, dar din pacate ele sunt prost gestionate. Acest lucru se intampla fie din cauza pacientului care nu realizeaza urgenta medicala, fie din cauza medicului care uneori priveste cu superficialitate aceste intamplari, mai ales ca majoritatea se petrec la varsta copilariei (dentitie deciduala – de lapte) – considerata a nu fi extrem de importanta atat de practicieni nespecializati in pedodontie, cat si de parinti; varsta uneori e o problema in comunicarea cu micutul pacient, atunci renuntandu-se la tratament, in final rezultand doar complicatii.
Consecintele traumatismelor dento-alveolare
Asadar, traumatismele dento-alveolare trebuie tratate cu multa seriozitate, deoarece ele pot provoca uneori modificari ireversibile asupra dentitiei. Atunci cand aceste traumatisme au loc la varsta copilariei, deci in timpul dentitiei deciduale (de lapte, temporara), implicatiile sunt serioase si in acelasi la fel de severe ca traumatismele aparute in timpul adolescentei sau perioade adulte, intr-un cuvant in timpul dentitiei permanente.
Traumatismele dento-alveolare aparute in timpul dentitiei deciduale (de lapte) pot devein un pericol pentru dentitia permanenta, prin prisma faptului ca se pot leza ireversibil mugurii dentari definitivi.
Lezarea mugurilor dentari definitivi se poate realiza in mod direct prin intruzia (infundarea in alveola) dintelui temporar (de lapte), sau indirect prin complicatiile pulpare septice determinate de mortificarea dintelui temporar (nervul moare- necroza dentara- si determina la un moment dat, infectarea continutului pulpar mortificat cu aparitia unei gangrene dentare; ulterior aceasta gangrena depaseste spatiul canalicular si ajunge la os determinand o inflamatie de origine infectioasa adica o parodontita apicala.
Aceasta parodontita apicala poate determina prin acutizari repetate si netratate lezarea mugurelui dentar definitiv) .
Fig. 1- leziune traumatica dento-parodontala 5.1
Traumatismele dento-alveolare aparute in timpul dentitiei definitive sunt la fel de periculoase, in sensul ca netratate pot determina pierderea dintelui, ducand la edentatii extinse si la tulburari ale aparatului dento-maxilar.
Fig. 2- leziuni dento-alveolare 1.1 si 1.2( dentitie mixta)
Clasificarea traumatismelor dento-alveolare după OMS, modificată de A n d r e a s e n:
A. leziuni dentare;
B. traumatisme ale ţesuturilor dento-parodontale;
C. traumatisme ale procesului alveolar;
D. leziuni ale mucoasei fixe şi mobile.
A. Leziunile dentare
Fractura radiculara
Dinti temporari
• dacă există mobilitate clinică: extracţia segmentului coronar
• segmentul radicular nu va fi extras (risc de lezare a foliculului dintelui permanent), cu excepţia situaţiilor clinice care exclud acest risc (foliculul dintelui permanent este situat la distanţă).
Dinti permanenti
Alegerea soluţiei terapeutice variază în funcţie de localizarea liniei de fractură şi de deplasarea fragmentelor dentare:
a. Fractura radiculară în 1/3 apicală
Dacă dintele îşi pierde vitalitatea, este necesar tratamentul endodontic, fie ca unică soluţie terapeutică, fie asociat cu rezecţia apicală şi imobilizarea dintelui.
b. Fractura radiculară în 1/3 cervicală
Se pot adopta două atitudini:
• extracţia fragmentului coronar şi reconstituire coronoradiculară după expunerea zonei de fractură pe cale chirurgicală (gingivo-osteoplastie);
• extracţia atât a fragmentului coronar, cât şi a fragmentului radicular.
c. Fractura radiculară în 1/3 medie
Dacă deplasarea fragmentelor este importantă şi nu se poate obţine reducerea, se practică extracţia celor 2 fragmente dentare (coronar şi radicular).
d. Fractura radiculară verticală
Are ca indicaţie extracţia dintelui respectiv.
B. Tratamentul leziunilor tesuturilor parodonatale
Luxatia cu intruzie
Se pot adopta urmatoarele atitudini terapeutice:
Dinti permanenti
• favorizarea erupţiei dentare, dacă dintele este imatur;
• repoziţionarea imediată, chirurgicală, a dintelui în poziţie corectă, cu imobilizarea sa la dinţii vecini;
• tratament ortodontic pentru repoziţionarea dintelui intruzat (fie matur, fie imatur)
Dinti temporari
• dacă dintele temporar împiedică erupţia dintelui permanent: extracţie;
• dacă dintele intruzat este deplasat vestibular şi pare să nu intereseze dintele permanent: favorizarea reerupţiei spontane;
• dacă în timpul reerupţiei se produce infecţia gingivo-mucoasei: dintele va fi extras şi se recomandă antibioterapie.
Luxatia cu extruzie
Dinti permanenti
• dintele va fi repoziţionat manual în alveolă, în relaţie ocluzală corectă, cât mai repede posibil
• ulterior se realizează imobilizarea dintelui cu sârmă de 0,25 mm
• sunt necesare evaluări periodice ale vitalităţii dintelui în servicii de medicină dentară.
Dinti temporari
• extracţie.
Luxatia laterala
• reducere manuală în poziţie corectă
• imobilizare rigidă la dinţii vecini, pentru 2-8 săptămâni
• examinarea periodică a vitalităţii dintelui în servicii de medicină dentară.
• sutura plăgilor gingivale asociate
Se poate încerca replantarea, urmată de imobilizare, pentru 7-10 zile:
- dacă este prezentă şi o fractură asociată a procesului alveolar, se indică imobilizare pentru 3-4 săptămâni
- dintele traumatizat va fi scos din ocluzie pentru 2-3 săptămâni
- se recomandă o dietă semilichidă pentru 2-3 săptămâni
- chiar dacă la îndepărtarea imobilizării persistă un grad de mobilitate dentară, aceasta nu se va prelungi, deoarece stimulează resorbţia radiculară.
• în cazul dinţilor temporari avulsionaţi nu se indică replantarea.
C. Tratametul plagilor mucoasei fixe si mobile orale
Se realizează toaleta şi sutura plăgilor mucoasei orale care nu se însoţesc de fracturi maxilare/mandibulare; în aceste situaţii se indică realizarea toaletei şi a suturii de poziţie, urmate de transferul pentru tratament de specialitate în Secţie/Compartiment de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială. Se recomandă realizarea seroprofilaxiei antitenatice (ATPA), dacă pacientul nu a fost imunizat în ultimele 6 luni.
D. Tratamentul leziunilor traumatice ale procesului alveolar
Zdrobirea procesului alveolar
- reducerea manuală a fracturii şi tratamentul luxaţiei, după explorarea plăgii
- control periodic pentru testarea vitalităţii dintelui
Fractura peretelui alveolei dentare
• reducerea fracturii sub presiune manuală
• după reducerea fracturii se scoate dintele din ocluzie şi se imobilizează rigid dinţii interesaţi
• ulterior se vor sutura plăgile asociate
• imobilizarea dentară se va menţine aproximativ o lună.
În cazul fracturilor de proces alveolar în dentiţia temporară, se poate renunţa la imobilizare (este suficientă o dietă semilichidă pentru 2 săptămâni şi examinarea periodică a vitalităţii dentare).
Fractura procesului alveolar
- reducerea fragmentului în poziţie corectă prin presiune manuală
- imobilizarea pentru 4 săptămâni, cu fixare rigidă sau şină lingual
- dacă fragmentul osos prezintă o deplasare foarte accentuată sau dacă apexurile dentare împiedică reducerea, poate fi necesară osteosinteza în Secţie/Compartiment de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.
Metode de imobilizare in traumatismele dento-aleveolare
În prezent, sunt folosite mai multe dispozitive de imobilizare, care pot asigura fie fixarea rigidă, fie fixarea semirigidă, fiecare dintre acestea prezentând o serie de avantaje şi dezavantaje.
Dintre aceste dispozitive cele mai utilizate sunt:
1. Gutiere acrilice
2. Şinele linguale
3. Imobilizarea cu sârmă “în 8” (ligatura hipocratică)
4. Gutieră din răşini compozite cu gravare acidă
5. Imobilizarea semirigidă/elastică.
Complicatii tarapeutice posibile
• hemoragia; hematom
• durere, edem, tumefacţii persistente, echimoze
• complicaţii infecţioase
• mortificări pulpare dentare
• tulburări de dezvoltare ale dinţilor permanenţi
• ischemia/necroza părţilor moi
• leziuni ale structurilor nervoase
• persistenţa/accentuarea mobilităţii dentare posttraumatice
• tulburări funcţionale
• tulburări estetice dento-faciale
• modificări ocluzale
• disfuncţie temporo-mandibular.
In cazul traumatismelor cu avulsie trebuie urmati niste pasii obligatorii:
- Gasiti dintele avulsionat
- Daca dintele e acoperit cu pamant sau alte impuritati acestea se pot indeparta cu apa plata la temperature camerei, insa datorita riscului de lezare a ligamentelor dento-parodontale se RECOMANDA CURATAREA DE CATRE MEDICUL DENTIST!
- Apoi de urgenta puneti-l intr-un pahar cu lapte sau cu solutie salina, plasarea acestuia in alveola sau intre gingie si obraz poate fi destul de periculos existand riscul inghitirii lui sau chiar al aspiratiei traheo-bronsice, de aceea se evita aceste metode
- Prezentati-va de urgenta intr-un cabinet stomatologic.
Fig. 3- ce trebuie facut de catre pacient in cazul avulsiei.