Parodontopatia este o boala ce apare, de cele mai multe ori, dupa 40 de ani, insa aceasta nu inseamna ca boala nu poate sa apara si la copii.
Este vorba despre parodontitele agresive, cu distructii osoase si caracter profund. Acestea se pot manifesta la copiii cu varsta de pana la 11 ani (parodontita prepubertala) si este asociata de obicei unor boli generale ca leucemie,sindrom Down,neutropenie,sindrom Papillon-Lefevre. Apare atat la dentitia temporara cat si la dentitia mixta
Parodontita agresiva mai poate aparea si la copiii cu varsta intre 11 si 19 ani (parodontita juvenila) si se caracterizeaza prin lipsa unei inflamatii evidente clinic. Principalele semne clinice de imbolnavire sunt:mobilitate dentara,retractie gingivala, hipersensibilitate dentinara. Semnele clinice descrise se localizeaza mai ales la nivelul primilor molari superiori si inferiori si incisivilor maxilari si mandibulari. Nu este o regula ca aceasta boala sa se transmita de la parinti la copii, dar orice persoana care stie ca parintii sau bunicii au suferit de parodontopatie trebuie sa se prezinte periodic la medicul stomatolog pentru a preveni aparitia si dezvoltarea bolii. Se face mai intai un examen clinic si apoi unul radiologic, care da o imagine perfecta a bolii.
Paradontopatia nu se transmite pe cale orala, prin sarut sau orice alt contact cu un bolnav. Exista mai multi factori care determina aparitia aceastei boli: factori locali precum tartrul dentar, placa bacteriana, cariile dentare, fumatul, cafeaua si factori generali, sistemici. Daca in mod normal caderea dintilor se produce intr-un an sau doi,din cauza factorilor amintiti acest lucru se poate intampla in cateva luni deoarece osul alveolar este “mancat”,dintele ramane nesustinut si cade din gingie.
Primul pas in aparitia paradontopatiei este, in primul rind, gingivita. Cand pacientul simte un gust amar in cavitatea bucala, aparand un miros neplacut si sangerari ale gingiei, trebuie sa-si puna un semn de intrebare si sa se adreseze medicului stomatolog. Sangerarile gingivale care apar sunt cauzate de tartrul dentar ce se depune pe dinte in mai multe straturi,astfel aparand inflamatia si sangerarea gingiei. Exista diverse metode moderne pentru detartrajul dintilor, absolut nedureroase, care pot preveni cu succes gingivita si bineinteles, parodontita.
In cazul netratarii la timp a gingivitei, aceasta se agraveaza, ajungandu-se la paradontita. Pentru ca boala nu este dureroasa, majoritatea pacientilor se adreseaza foarte tarziu medicului, cand nu se mai poate efectua niciun tratament si trebuie intervenit chirurgical.
Tratamentul consta in primul rand in igienizarea cavitatii bucale, extragerea resturilor radiculare, tratamentul cariilor simple si complicate, indepartarea lucrarilor protetice defectuoase si, daca e cazul, operarea granuloamelor apicale.Daca situatia este mai grava si se semnaleaza retragerea osoasa, se ajunge la operatia de “lambou gingival”. Dupa anestezierea locala se face o incizie in trapez la nivelul unui grup de patru-cinci dinti, urmata de decolarea gingiei. Dupa ce se pune in evidenta tesutul de granulatie incepe procesul de curatare in care se face indepartarea tesutului de granulatie. Urmeaza detartrajul amanuntit pe toata suprafata si se insista la nivelul radacinilor. In unele cazuri, pentru ridicarea gingiei se aplica granule de hidroxiapatita, membrana de colagen si peste ea se aplica gingia apoi se face sutura. Acest tratament stopeaza evolutia bolii pentru un timp si lungeste viata dintilor.