S-ar putea crede ca leziunile apicale vizibile radiografic pot induce bacteriemii, chiar si fara tratament endodontic. Alaturi de riscul infectios, trebuie luat in considerare si riscul rezultat din utilizarea unor medicamente, in special anestezice si vasoconstrictoare. Iata cateva afectiuni considerate ca fiind riscante in cadrul tratamentelor stomatologice pe care medicul stomatolog trebuie sa le ia in considerare si care trebuie tratate cu maxima seriozitate de catre specialist.
Endocardita bacteriana
Aceasta infectie severa a valvelor cardiace este extrem de grava, pentru ca da o morbiditate de 30-40%, chiar in prezenta tratamentelor cu antibiotice. S-a constatat ca medicii stomatologi prin tratamentele pe care le efectueaza pot provoca endocardite bacteriene, constatandu-se ca de la 6 pana la 10 % din endocardite sunt consecinta tratamentelor dentare. Oricat de mica ar fi aceasta posibilitate de aparitie a endocarditei, la pacientii considerati cu “risc”, este necesar ca tratamentele endodontice sau chirurgicale sa se faca sub protectie de antibiotice si daca este posibil sa se realizeze intr-o singura priza, pentru a evita o antibioprofilaxie prelungita, care poate crea rezistenta.
De aceea este recomandat sa se realizeze o antibioprofilaxie cu 2-3 zile inaintea efectuarii unei interventii sau daca acest lucru nu este posibil se poate administra o doza crescuta de amoxicilina de la 1500 mg pana la 2000 mg cu o jumatate de ora inainte de a efectua un tratament stomatologic.
Cardiopatiile congenitale
Cardiopatiile congenitale sunt relativ rare, pentru ca ele nu reprezinta decat aproximativ 2% din numarul de cardiopatii. Persistenta canalului arterial si comunicarea interventriculara pot sa constituie un punct de apel pentru germenii care patrund accidental in circulatie, necesitand antibioprofilaxie
Cardiopatiile dobandite
Reumatismul articular acut este la originea celei mai mari parti a cardiopatiilor valvulare cronice. In etiopatiopatogenia lor regasim doi factori: un factor infectios , mai ales stafilococul hemolitic si un factor imunologic. Cardiopatiile valvulare sunt de origine valvulara in marea lor majoritate. Germenii microbieni se pot grefa pe protezele valvulare(valve artificiale,grefe valvulare) si reprezinta un risc extrem de deosebit pentru pacientii cu asemenea proteze.
Decizia de a efectua o extractie sau un tratament endodontic trebuie sa fie luata in comun acord cu medicul cardiolog la acesti pacienti. Si in acest caz este necesara o antibioprofilaxie cu amoxicilina. Societatea Britanica de Cardiologie recomanda utilizarea unei doze unice de 3 g de amoxicilina per os cu o ora inaintea oricarei interventii in cavitatea bucala, la toti pacientii cu risc, in care sunt inclusi si purtatorii de grefe valvulare cardiace.
Pentru copiii sub 10 ani e necesara jumatate de doza , iar pentru cei sub 5 ani un sfert de doza.Concentratia serica de amoxicilina dupa o doza unica de 3 grame este mult peste concentratia minima inhibitoare pentru streptococul viridans si tine minim zece ore. Acesta este motivul pentru care nu se preconizeaza folosirea unei a doua doze de amoxicilina. Daca se doreste luarea unei marje de siguranta mai mari (desi aceasta nu este probabil necesara), doza de amoxicilina poate fi repetata la 6 ore dupa interventie. In caz de hipersensibilitate la amoxicilina se poate administra eritromicina. Alte preparate comerciale corespunzatoare amoxicilinei sunt: Clamoxyl, Moxalyne, Hiconcil, Novabritine.