Sangerarea gingivala

By: | Tags: , | Comments: 0 | September 14th, 2017

Sangerarea  gingivala reprezinta, dupa caria dentara, cea mai des intalnita afectiune localizata la nivelul cavitatii orale, prevalenta sa variind, in functie de autori, intre 60 si 90%. In ceea ce priveste repartitia pe sexe, femeile sunt mai des afectate decat barbatii.

De asemenea, copii sunt si ei mai expusi, datorita efectuarii unor tehnici de periaj incorect sau in unele cazuri, din cauza neefectuarii acestuia.

Desi adesea nu i se acorda importanta, sangerarea gingivala reprezinta primul simptom ce ar trebui sa se constituie intr-un veritabil semnal de alarma in ceea ce priveste probabilitatea dezvoltarii unei afectiuni gingivale sau parodontale.

Desigur, sangerarea de natura traumatica, survenita in urma unei accidentari, nu se incadreaza in cele mai sus mentionate, insa atunci cand gingiile sangereaza spontan, fara niciun motiv, este indicat sa apelati la serviciile unui cabinet de medicina dentara.

Cauze
De cele mai multe ori, sangerarea gingivala este un simptom al unei afectiuni numite gingivita simpla sau gingivita marginala cronica. Gingivita este o consecinta a exacerbarii speciilor patogene de bacterii din placa bacteriana, a ruperii echilibrului de la acest nivel.

Factorii favorizanti ai gingivitei sunt de natura locala si generala, sistemica. Dintre factorii locali, cei mai des implicati sunt fumatul, igiena orala deficitara, existenta unor aparate gnato-protetice incorect realizate sau vechi, a caror morfologie nu mai corespunde situatiei actuale, prezenta cariilor netratate(ce vor retentiona alimente care vor fermenta, iritand astfel gingia). Alte cauze sunt existenta tartrului, a unor obturatii (plombe) debordante, care nu refac morfologia dintelui sau care intra in contact direct cu gingia,devenind astfel adevarate spine iritative pentru aceasta din urma.

Un agent etiologic asociat societatii contemporane este consumul exagerat de dulciuri si de mancaruri tip fast-food: zaharurile incurajeaza formarea placii bacteriene. Acizii produsi de bacterii si toxinele erodeaza si inflameaza gingiile.

De asemenea, un rol covarsitor in aparitia unei gingivite il constituie neefectuarea sau efectuarea unui periaj dentar incorrect: un periaj intempestiv poate leza structurile gingivale. Existenta unor alte afectiuni sau stari fiziologice pot deasemenea sa reprezinte un factor declansator al gingivitei. Astfel, apare gingivita de sarcina, gingivita din diabet, gingivita HIV, gingivita indusa medicamentos, gingivita ce insoteste tulburarile imunitare,gingivita de menopauza,gingivita din leucemii si lupus.

Manifestari
Gingia reprezinta un tesut fibros, bine vascularizat si ferm atasat de os, a carei culoare , in mod normal, este roz-coral. In general, afectiunile acesteia debuteaza prin prurit (senzatie de mancarime) si modificari de culoare (rosu aprins). Apoi apare sangerarea gingivala spontana sau provocata de stimuli mecanici (mancare, periuta de dinti, limba). Urmeaza apoi modificari de volum si de consistent, modificari de forma, care, alaturi de cele mai sus mentionate creaza discomfort pacientului in cazul consumului de bauturi acidulate sau mancaruri condimentate, prin aparitia senzatiei de arsura. Alte manifestari specific sunt halitoza (respiratie urat mirositoare) si, mai rar, aparitia unor mici puncte de puroi.

Este foarte important ca si in aceasta faza pacientul sa continue periajul dentar si masurile suplimentare de igiena(apa de gura,ata dentara), desi la inceput  poate aparea idea ca acestea, prin disconfortul creat, ar agrava boala. Intreruperea acestora  poate duce la o dezvoltare  rapida a bacteriilor patogene din placa bacteriana,boala putand astfel evolua spre o parodontita, al carei rezultat final este pierderea dintilor de pe arcada.

Tratamentul
Inca din start, trebuie mentionat ca gingivita este o boala tratabila, reversibila.

Indepartarea agentilor etiologici sau controlul acestora este essential: renuntarea la fumat, refacerea aparatelor protetice defectuase,readaptarea sau refacerea obturatiilor(plombelor), indepartarea tartrului (pietrei).

Prevenirea instalarii afectiunii: efectuare periajului de cel putin 2 ori pe zi, dimineata  si seara si dupa mesele principale,utilizarea atei dentare, folosirea apei de gura si in unele cazuri, apelarea la peritele interdentare, capabile sa curete si spatiile foarte mici dintre dinti. Este indicat sa va prezentati de cel putin doua ori pe an la medical dentist pentru un control stomatologic de rutina, cu aceasta ocazie medicul putand sa decida necesitatea unui detartraj si/sau periaj professional. Descoperirea afectiunilor dentare intr-un stadiu incipient constituie premiza realizarii unui tratament de success, al carui rezultat final este mentinerea dintilor dumneavoastra pe arcada un timp cat mai indelungat.

Un articol scris de: Dr. Adrian Vochin