Leziuni necariogene

By: | Tags: , | Comments: 0 | September 13th, 2017

Abraziunea – reprezintă uzura dentară patologică prin procese mecanice anormale implicând introducerea repetată în cavitatea bucală de obiecte şi substanţe străine care iau contact cu dinţii. Deoarece observaţia clinică a arătat o relaţie directă între abraziunea pe feţele netede şi / sau cervicale şi igiena orală exagerată, aceasta din urmă a fost incriminată ca fiind principalul factor etiologic pentru abrazia dentară.

Abrazia pe suprafeţele dentare aproximale se datorează utilizării exagerate a dispozitivelor igienice interdentare: scobitori, periuţe interdentare, mai ales în asociere cu paste sau pudre. Abraziunea ocupaţională poate fi determinată de prafuri abrazive, agrafe (cuie) etc., factori întâlniţi mai rar.

Atriţia – termenul clinic de “atriţie dentară – attritio dentium” defineşte uzura fiziologică a ţesuturilor dure dentare ca rezultat al contactului interdentar fără interpunerea unei substanţe străine. Trăsătura caracteristică este formarea unei faţete care este o suprafaţă plană cu margini bine delimitate şi circumscrise. Faţetele de pe dinţii antagonişti se potrivesc perfect una cu cealaltă, iar striaţiile paralele sunt orientate în aceeaşi direcţie. Astfel de contacte apar în timpul contactelor dento-dentare în deglutiţie, vorbire, ridicarea unor greutăţi, parafuncţii fiind afectate feţele ocluzale şi marginile incizale. Feţele proximale sunt şi ele afectate de atriţie în timpul masticaţiei. Gradul atriţiei este strâns legat de vârstă.

Eroziunea – reprezintă procesul de distrucţie graduală a unei suprafeţe, de obicei prin fenomene electrolitice sau chimice. Termenul clinic de “erosio dentium” este rezultatul fizic al unei pierderi patologice, cronice, localizate, nedureroase ale ţesuturilor dure dentare, eliminate de pe suprafaţa dentară prin acţiune acidă, electrolitică sau prin chelare fără implicare bacteriană. Acizii nu sunt din flora bacteriană, ci provin din surse alimentare, ocupaţionale sau intrinseci.

Etilologie:
A. Factori de mediu
-muncitorii din fabricile de muniţii (dinamită) datorită expunerii atmosferice la acizii sulfuric şi azotic.
-la muncitorii expuşi la vapori şi aerosoli acizi:
-fabrici de baterii:acid sulfuric
-fabrici de vopsele
-fabrici de galvanizare:acid clorhidric
-fabrici de ingraşăminte : acid sulfuric
-fabrici în care se desfăşurau procese tehnologice ce presupun condiţionări şi curăţiri acide în special cu acizi sulfuric şi clorhidric
-înotătorii profesionişti ce îsi desfăşoară activitatea în marile bazine de înot care sunt dezinfectate prin clorinare cu gaz ceea ce produce acid clorhidric care ulterior ar trebui neutralizat şi tamponat pentru a se menţine un pH recomandat de 7,2-8,0. O supraveghere inadecvată a acestui aspect poate conduce la apariţia unei astfel de patologii.
-tipografii,
-laboranţii ce folosesc în activitatea lor pipetele,
-degustătorii profesionişti de vin.

B. Factori alimentari
-Sucurile citrice şi din alte fructe acide
-Băuturile carbonatate acide
-Băuturile necarbonatate acide
-Băuturile pentru sportivi
-Vinuri
-Cidrul
-Ceaiuri acide din plante
-Sosuri pentru salate


C. Medicamente
-tonice cu fier
-acid clorhidric lichid
-vitamina C
-aspirina
-produse acide sau cu acţiune Ca-chelatoare pentru igiena orală
-substituente salivare şi stimulente salivare

D. Stilul de viata
-factori comportamentali ce includ consumul excesiv de alimente şi băuturi acide – consumul din abundenţă a legumelor şi fructelor acide
-activităţi sportive mai susţinute
-cura de slăbire
-igiena orala precara

E.Tulburari gastro-intestinale superioare
-refluxul gastroesofagian

F. Alcoolismul cronic
Surprinzător această afecţiune este mai frecventă decât am crede cuprinzând în jur de 10% din întreaga populaţie adultă:10% la bărbaţi şi 3-5% la femei. Aportul acut de alcool provoacă refluxul gastric cu inflamaţia stomacului şi a esofagului, urmate de esofagite şi gastrite cronice cu un RF persistent. Acest reflux asimptomatic şi vărsăturile matinale sunt cauza eroziunilor întâlnite la mulţi alcoolici.

G. Anorexia şi bulimia nervoasă

TRATAMENT

Eroziunea dentară – 1. Prevenţie profesională şi individuală – este cea mai eficientă şi presupune îndepărtarea sursei de acid sau împiedicarea acestuia.
Diminuarea frecvenţei şi gravităţii provocării acide ca să ajungă în contact cu dinţii.
Dacă este implicată o etiologi alimentară acidă vor fi luate măsuri specifice :

a. Sfaturi preventive la pacienţii cu eroziuni prin alimentaţie
b. Diminuarea frecventei consumului de băuturi si alimente acide
c. Restricţionarea consumului de alimente acide la mesele principale
d. Finalizarea meselor mai curând cu alimente neutre ( brânza ) decât cu cele acide ( fructe )
e. Consumul băuturilor acide rapid sau cu un pai nu prin sorbire sau plimbarea lor in gură
f. Clătirea cu apa după consumarea de alimente si băuturi acide
La pacienţii cu probleme generale se va încerca o terapie etiologică a afecţiunii respective dar numai în colaborare cu medicul generalist.

Eroziunea dentară – 2.Terapia restaurativă – CGI , COMPOMERI şi CGI MODIFICAŢI CU RĂŞINI

3. Repoziţionarea coronară a unui lambou gingival sau realizarea unei grefe de ţesut conjunctiv care să acopere şi să protejeze zona afectată şi sensibilă
Un articol scris de dr. Elena Vasile