COMUNICAREA ORO-SINUSALA

By: | Tags: , | Comments: 0 | May 7th, 2018

Comunicarile oro-sinusale reprezinta solutii de continuitate intre cavitatea orala si sunusul maxilar,aceste comunicari producandu-se prin desfiintarea unui perete osos care separa anatomic cele 2 cavitati anatomice. Acestea se produc cel mai frecvent in timpul extractiei dintilor cu raport sinusal, ele reprezentand un factor etiologic important in aparitia sinuzitei maxilare cronice de cauza dentara.
Frecventa crescuta a comunicarilor oro-sinusale in urma extractiilor dentare se datoreaza in primul rand variatiilor anatomice ale podelei sinusului maxilar de la acest nivel,aceasta putand avea dimensiuni cuprinse intre 0,2 si 0,16 mm. In aceste conditii,un sinus maxilar voluminos se poate extinde pana la nivelul apexurilor dentare, putand patrunde chiar intre spatiile interradiculare ale molarilor si premolarilor superiori. Existenta unui proces periapical cronic in aceasta situatie creste riscul deschiderii sinusului maxilar in timpul extractiei dentare. De cele mai multe ori,deschiderea accidentala a sinusului maxilar se datoreaza interpretarii eronate a examenului radiologic preextractional sau manevrelor chirurgicale intempestive in extractia dentara.

Comunicarea oro-sinusala imediata (deschiderea accidentala a sinusului maxilar) in timpul extractiilor dintilor cu raport sinusal trebuie diagnosticata imediat pe baza urmatoarelor criterii:
•sangerare mai abundenta din alveola uneori cu aspect aerat
•proba Valsalva pozitiva-presupune pensarea narilor in timp ce pacientul expira
•explorarea blanda a alveolei cu un stilet butonat evidentiaza o senzatie de “cadere in gol”
•examinarea dintelui extras releva prezenta unui fragment osos atasat la apex sau cel mai frecvent a unui sinus sau granulom care a erodat peretele sinusului

Comunicarea oro-sinusala veche reprezinta o permanentizare a deschiderii sinusului maxilar in cavitatea orala si consta in prezenta unui traiect fistulos, care expune sinusul maxilar la patrunderea germenilor din cavitatea orala,inducand astfel o sinuzita maxilara cronica.La examenul clinic se constata prezenta unui orificiu fistulos la nivelul crestei alveolare,care este de multe ori acoperit de tesut de granulatie. Pacientii acuza tulburari legate de refluarea lichidelor pe nas,tulburari fonatorii si de cele mai multe ori este prezenta simptomatologia asociata sinuzitei maxilare cronice.
Tratamentul in comunicarea oro-sinusala imediata rezultatata in urma unei extractii difera in functie de dimensiunea deschiderii.
Daca deschiderea este mica,sub 2 mm, nu este necesar un tratament chirurgical,trebuie doar sa se favorizeze formarea unui cheag normal, pacientul fiind instruit sa ia anumite masuri: evitarea suflatului nasului,stranutatul si bautul cu paiul timp de 3-4 saptamani iar alimentatia trebuie sa fie lichida sau semilichida in primele 3 zile.

Daca deschiderea sinusala este medie, de 2-6 mm, se impun niste masuri suplimentare pentru mentinerea cheagului,care constau in primul rand in sutura margino-marginala a gingivo-mucoasei alveolei postextractionale. Supraalveolar se va aplica o mesa cu iodoform mentinuta cu o ligatura din sarma de dintii vecini sau daca este posibil o placa palatinala acrilica de protectie confectionata in regim de urgenta pentru 5-7 zile. De asemenea este necesara prescrierea unui decongestiv nazal pentru reducerea edemului mucoasei sinusale si antibiotice pt 5-7 zile.
Daca deschiderea sinusala este mare,de peste 7 mm, se recomanda plastia comunicarii cu lambou gingival.