Complicatiile extractiei dentare

By: | Tags: , , | Comments: 0 | September 12th, 2017

In general, orice extracţie dentară trebuie considerată si tratată ca o intervenţie chirurgicală, atât de către medicul dentist, cât şi de către pacient. Fiind o intervenţie chirurgicală, prezintă un anumit risc de complicaţie. In rândurile ce urmează voi prezenta principalele tipuri de complicaţii extracţionale, precum şi atitudinile terapeutice adecvate:
1. durerea, tumefacţia, trismusul
– se va indica o medicaţie antialgica/antiinflamatorie, precum şi comprese cu apă rece.

2. hemoragia postextracţională
Clasificare:
a) după momentul producerii:
– hemoragia imediată prelungită
– hemoragia precoce (apare la câteva ore de la extracţie)
– hemoragia tardivă (apare la câteva zile de la extracţie)
b) după felul vasului lezat:
– hemoragie arterială (în jet)
– hemoragie venoasă (continuă)
– hemoragie capilară (în masă)
c) după cauză:
– hemoragie de cauză locală
– hemoragie de cauză generală
Atitudine terapeutică:
a) prevenţie:
– evitarea extracţiilor traumatizante la pacienţii cu afecţiuni asociate;
– sutura plăgii postextracţionale şi aplicarea unui pansament supraalveolar compresiv;
– supraveghere pentru 30-60 de minute.
b) tratament local
– se îndepărtează cheagurile, se irigă abundent alveola cu ser fiziologic;
– se pot introduce în alveolă materiale hemostatice, dacă sunt disponibile;
– suplimentarea suturii plăgii postextracţionale (dacă este necesar) şi reaplicarea unui pansament supraalveolar compresiv.

3. echimoza şi hematomul
– la pacienţii cu teren nefavorabil şi cu hematoame mai mari se poate recomanda instituirea antibioterapiei.
4. complicaţii infecţioase:
Alveolita uscată
– se poate produce frecvent în anestezia intraligamentară
– tratament simptomatic (antialgic)
– irigaţiile alveolei cu soluţii slab antiseptice
– chiuretaj alveolar
– aplicarea de conuri cu antibiotice şi anestezice locale

Alveolita umedă
– tratament simptomatic (antialgic, antiinflamator)
– chiuretaj alveolar
– regularizarea marginilor osoase şi avivarea marginilor de gingivomucoasă
– aplicarea în alveolă a conurilor cu antibiotice şi anestezice locale
– antibioterapia nu se impune decât atunci când apar fenomene infecţioase generale (reacţie febrilă, etc.)

Infecţiile spaţiilor fasciale oro-maxilo-faciale
– tratamentul este specific fiecărui spaţiu în parte.

5. vindecarea întârziată
Factorii care influenţează vindecarea întârziată a plăgii postextracţionale sunt următorii:
a) Dehiscenţa plăgii
Pentru a limita riscul de dehiscenţă trebuie luate următoarele măsuri:
– lamboul creat în vederea extracţiei chirurgicale trebuie să aibă un aport sanguin suficient ;
– regularizarea atentă a osului înainte de sutură;
– sutura cu un instrumentar adecvat şi o tehnică corespunzătoare ;
– menţinerea firelor de sutură 7-10 zile postoperator, în cazul unei evoluţii favorabile, fără complicaţii.
b) Medicaţia
Medicaţia cronică specifică unor boli asociate:
– citostaticele
– anticoagulantele
– glucocorticoizii
Administrarea postextracţională de antiinflamatorii steroidiene (cortizon, prednison, dexametazona).
c) Malnutriţia
Este cel mai important factor implicat în vindecarea întârziată, în special la persoanele în vârstă.
d) Radioterapia şi Chimioterapia
e) Vârsta
La pacienţii în vârstă vindecarea este deficitară, datorită depresiei imune specifice vârstei, malnutriţiei şi a bolilor generale asociate.

Pentru a se evita apariţia acestor complicaţii extracţionale trebuie în primul rând sa existe condiţii aseptice de realizare a intervenţiei, precum şi să se respecte de către pacient indicaţiile post –extracţionale. Referitor la condiţiile aseptice de realizare a intervenţiei, obligativitatea respectării lor nu-l interesează strict pe medic, ci şi pe pacient. Pacientul având obligativitatea să se asigure că se respectă reguliile de asepsie adecvate intervenţiei. La sfârşitul intervenţiei medicul dentist va indica pacientului o serie de reguli, pe care acesta trebuie să le respecte cu stricteţe.

Postextracţional se recomandă:
– menţinerea pansamentului supraalveolar timp de o oră;
– dieta semilichidă, la temperatura camerei în ziua intervenţiei;
– efectuarea masticaţiei alimentelor pe partea opusă plăgii postextracţionale;
– evitarea clătirii gurii şi a consumului de băuturi carbo-gazoase în primele zile după extracţie;
– utilizarea pentru igiena orală a unor soluţii/spray-uri antiseptice pe bază de clorhexidină, după 24 de ore de la extracţie;
– reluarea periajului dentar începând de a doua zi, menajând zona plăgii postextracţionale;
– antibioterapia de protecţie este necesară în cazurile:
– alveolotomii laborioase, cu pierderi semnificative de substanţă osoasă
– după extracţii multiple.

Pacientul va fi avertizat şi asupra fenomenelor inerente reacţiei inflamatorii postextracţionale:
– durerea
– edemul postoperator, care poate dura câteva zile
– trismusul
– echimoze ale mucoasei orale şi ale tegumentelor cervico-faciale.

Un articol scris de dr. Violeta Andreescu