Anestezia în cabinetul dentar

By: | Tags: , , | Comments: 0 | September 18th, 2017

Anestezia dentară reprezintă o tehnică prin care este amorțită o anumită zonă din cavitatea bucală. Anestezia locală este cea mai folosită în cadrul stomatologiei, însă în funcție de situație există mai multe forme de anestezie care se pot aplica pacienților. Anestezicele dentare sunt substanțe ce blochează transmiterea impulsului nervos de-a lungul nervilor.

Dintre acestea enumerăm:

Anestezia topică (de contact): se bazează pe substanțe care pot determina insensibilitatea stratului superficial al mucoasei (gingiei, limbii, obrajilor) și a țesutul submucos (2-3 mm sub mucoasă). Concentrația de anestezic folosită este mai mare decât pentru injectare. Este disponibilă sub formă de spray, cremă  sau gel, iar substanța cel mai des folosită este Lidocaina  concentrație 5% sau 20% sau benzocaina în concentrație de 20%. Aplicarea se face prin badijonare (cremă, gel) sau prin pulverizare (spray). Durata anesteziei este de 10-15 minute, dar poate dura uneori până la 40-60 minute. Anestezia topică este utilizată pentru intervenții minore și pentru desensibilizarea zonelor mucoase unde se va introduce acul pentru anestezia prin injectare.

Anestezia locală prin infiltrație: reprezintă metoda cea mai folosită în cabinetul dentar  și presupune introducerea serului în țesuturi cu ajutorul seringii și dispunerea lui în apropierea terminațiilor nervoase sau lângă un trunchi nervos.  Acest tip de anesteziere este folosit pentru intervențiile mai complicate care necesită o amorțire profundă a țesuturilor si a nervilor din jurul dinților. Presupune injectarea unei substanțe anestezice în apropierea nervului ce inerveaza zona de lucru (gingie, dinte, limbă, buze) astfel încât dentistul să poată lucra fără ca pacientul să simtă durere. Durata anesteziei este mai îndelungată, în funcție de tipul de anestezic folosit, aproximativ 2-3 ore.

12164576_10101910253758342_220919428_o

 Anestezicele cel mai des întânite în medicina dentară au la bază ca substanțe active articaina, mepivacaina și xilina. În funcțe de starea de sănătate și tipul de intervenție, medicul dentist alege ce fel de substanțe să utilizeze în cadrul manoperei. În cazul persoanelor cărora le este contraindicată utilizarea de medicamente vasoconstrictoare, copii sau gravide (trimestrul al II-lea) anestezicul nu va conține adrenalină. Este foarte important ca pacientul să declare istoricul bolilor și mai ales alergiile pe care le are pentru a evita complicațiile ulterioare.

fig01

Sedarea conștientă sau inhalosedarea : constă în reducerea moderată a nivelului de conștiență, dar cu păstrarea reflexelor  respiratorii . Pacientul poate colabora și răspunde safisfăcător la comenzi sau stimuli fizici. Această tehnică se poate realiza pe cale inhalatorie, pe cale venoasă sau combinată – în funcție de necesități, dar și de locul unde se utilizează. Metoda aceasta este indicată pacienților cu un grad de axietate crescută, copiilor în general, cu afecțiuni medicale generale, în timpul sarcinii (începând cu trimestrul al II – lea), pacienților cu reflex de vomă exagerat și cei ce prezintă dizabilități. Sedarea se face prin utilizarea protoxidului de azot (N2O) și oxigen cu ajutorul unor aparate special construite în acest scop. Acest gaz favorizează reducerea cantității de anestezice volatile administrate. Are debut rapid de acțiune (20 secunde din momentul administrării), gazul fiind eliminat din organism in 3-5 minute după încheierea procedurii și nu prezintă efecte secundare.

anesthesia1

Anestezia generală: reprezintă soluția finală pe care medicul dentist o va alege în cazurile în care pacienții nu sunt cooperanți, prezintă un grad de handicap crescut, vârsta mică a copiilor. Folosirea anesteziei generale implică o colaborare interdisciplinară și prezența unei echipe specializate. Acest tip de anesteziere nu se poate realiza în cadrul oricărui cabinet stomatologic.